Gazele naturale parcurg mai multe etape înainte să ajungă la aragazul sau centrala termică a consumatorului. Unele companii cumpără și vând gazul, altele îl transportă prin conductele magistrale sau îl distribuie până la locuințe. Fiecare activitate are reguli, costuri și responsabilități diferite. Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a explicat cum este organizat sectorul gazelor naturale din Republica Moldova și ce rol au companiile implicate.

ANRE menționează că furnizorul este compania care cumpără gazele naturale și le vinde consumatorilor. Acesta încheie contractul cu clientul, emite facturile și gestionează relația comercială. Dacă este necesar, furnizorul poate apela și la servicii de stocare pentru a păstra o parte din gazele cumpărate și a le utiliza ulterior.

Prețul poate fi negociat direct între furnizor și consumator pe piața liberă. În anumite situații prevăzute de lege, prețul este reglementat și aprobat de ANRE. În Republica Moldova, 37 de companii dețin licențe pentru furnizarea gazelor naturale, însă numai 13 activează în prezent pe piață. Furnizorii nu trebuie să dețină conducte proprii (lista acestora poate fi consultată aici). Ei folosesc rețelele de transport și distribuție existente și plătesc pentru aceste servicii.

După ce sunt cumpărate, gazele naturale intră în Republica Moldova prin conductele conectate la sistemele țărilor vecine. De aici, sunt transportate prin rețeaua națională până la sistemele locale de distribuție sau direct la consumatorii mari racordați la conductele magistrale. Rețeaua națională de transport are o lungime totală de 1.682,5 kilometri și este gestionată de compania Vestmoldtransgaz. Această companie nu cumpără gaz pentru populație și nu îl vinde consumatorilor. Rolul său este să asigure deplasarea gazelor prin conductele principale și funcționarea în siguranță a sistemului.

Tariful pentru transport este aprobat anual de ANRE. În calcul sunt incluse cheltuielile necesare pentru întreținerea și repararea conductelor, salariile angajaților și administrarea rețelei. Costurile sunt raportate la cantitatea de gaze transportată.

Cum ajunge gazul natural până la locuințe?

Din conductele magistrale, gazele naturale intră în rețelele de distribuție care ajung până la case, blocuri, instituții și întreprinderi. Republica Moldova are aproximativ 26.590 de kilometri de conducte de distribuție. Acestea sunt gestionate de 17 operatori.

Nici distribuitorii nu cumpără și nu vând gazele consumatorilor. Ei se ocupă de conductele locale și asigură livrarea gazului până la locul de consum. Tarifele de distribuție sunt aprobate de ANRE și diferă în funcție de presiunea rețelei. Pentru fiecare nivel de presiune se aplică același tarif pe întreg teritoriul țării.

ANRE susține că acceptă în tarif doar cheltuielile considerate necesare și justificate, precum construcția, întreținerea și repararea conductelor, salariile angajaților implicați și costurile administrative.

Transportul, distribuția și furnizarea sunt activități diferite. Compania care deține sau administrează conductele nu poate decide ce furnizor are voie să le folosească. Operatorii rețelelor sunt obligați să le ofere tuturor furnizorilor și comercianților acces liber și în condiții egale. Potrivit ANRE, proprietarii companiilor care gestionează rețelele nu influențează nivelul tarifelor, deoarece aceleași reguli de calcul sunt aplicate tuturor operatorilor.

Separarea activităților a fost introdusă pentru ca o singură companie să nu controleze simultan conductele, cumpărarea gazului și vânzarea către consumatori. În trecut, toate aceste activități erau concentrate într-o singură companie. După modificarea pieței, mai mulți furnizori au obținut dreptul de a cumpăra și vinde gaze folosind aceeași infrastructură.

Într-o piață concurențială, consumatorul poate alege furnizorul și poate negocia prețul și condițiile contractului. Schimbarea furnizorului nu presupune înlocuirea conductelor, deoarece gazul este transportat și distribuit prin aceleași rețele.

Factura achitată de consumator reflectă mai multe tipuri de costuri, precum cumpărarea gazului, transportarea acestuia prin rețeaua națională, distribuirea până la locul de consum și activitatea furnizorului. ANRE precizează că aceste costuri nu pot fi comparate direct între ele. Transportatorul întreține conductele magistrale, distribuitorii gestionează rețelele locale, iar furnizorii cumpără gazul, emit facturile și comunică cu clienții.

ANRE menționează că modul de organizare a pieței din Republica Moldova respectă regulile energetice ale Uniunii Europene și urmărește să permită concurența între furnizori și accesul egal la rețele.