Virusul West Nile câștigă teren în Europa într-un ritm accelerat. În numai o lună, numărul infectărilor raportate a crescut de la aproximativ 240 la peste 1.000, iar aria de răspândire s-a extins de la șapte la 15 țări. Datele arată că actualul sezon de transmitere a intrat într-o etapă intensă, odată cu perioada în care țânțarii sunt foarte activi.

Până la 3 septembrie, în Europa au fost confirmate 1.086 de cazuri de infectare cu virusul West Nile contractate local, potrivit celei mai recente actualizări a Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor. Asta înseamnă că persoanele respective nu au adus virusul din călătorii, ci s-au infectat în regiunile în care locuiesc sau pe care le-au vizitat în Europa.

Creșterea din ultimele săptămâni este una dintre cele mai relevante evoluții. La începutul lunii august erau raportate doar 241 de cazuri în șapte țări. În aproximativ o lună, bilanțul a ajuns la 1.086 de infectări, adică de peste patru ori mai multe. În același timp, numărul statelor în care a fost depistată transmiterea locală s-a dublat.

Italia este, de departe, cea mai afectată țară, cu 516 cazuri. Urmează Grecia, cu 284 de infectări, dintre care în 11 situații locul exact al infectării nu a putut fi stabilit, și Spania, cu 88 de cazuri.

Virusul nu mai este însă concentrat doar în câteva focare din sudul continentului. În total, transmiterea a fost identificată în 144 de regiuni europene, dintre care 62 se află numai în Italia. Cazuri au fost raportate și în state precum România, Franța, Germania, Austria și Țările de Jos.

Autoritățile sanitare europene avertizează că bilanțul oficial nu oferă imaginea completă a circulației virusului. Motivul este simplu: foarte multe persoane infectate nu prezintă simptome și, prin urmare, nu sunt testate și nu ajung în statisticile oficiale. Numărul real al infectărilor ar putea fi astfel considerabil mai mare.

West Nile este transmis oamenilor în principal prin înțepătura țânțarilor infectați. Virusul circulă în natură între păsările sălbatice și țânțari, iar omul este infectat accidental. În mod obișnuit, virusul nu se transmite direct de la o persoană la alta.

Pentru majoritatea celor infectați, virusul poate trece complet neobservat. Aproximativ 20% dezvoltă însă o boală febrilă asemănătoare gripei, care poate provoca febră, dureri de cap și o stare generală de rău.

Cazurile grave sunt mult mai rare - aproximativ o persoană din 100 infectate poate dezvolta o formă severă. În asemenea situații, virusul poate afecta sistemul nervos și poate provoca encefalită sau meningită. Riscul complicațiilor este mai mare în special pentru persoanele în vârstă și cele cu anumite afecțiuni cronice.

Deși febra West Nile se vindecă în cele mai multe cazuri fără complicații, formele severe pot lăsa efecte pe termen lung.

O privire asupra anilor precedenți arată că Europa a mai trecut prin sezoane puternice de West Nile. Anul 2018 rămâne unul dintre cele mai dificile, cu peste 2.000 de infectări locale raportate pe continent pe parcursul întregului sezon. Actualele date nu indică, deocamdată, că 2026 va depăși acel nivel, însă creșterea rapidă din ultimele săptămâni menține virusul în atenția autorităților sanitare.

În lipsa unui vaccin destinat oamenilor, prevenirea se bazează în primul rând pe protecția împotriva țânțarilor. Sunt recomandate folosirea repelentelor, plasele de protecție la ferestre, îmbrăcămintea care acoperă cât mai mult pielea, în special în orele în care țânțarii sunt activi, precum și eliminarea apei stagnante din curți, recipiente și alte spații în care insectele se pot reproduce.