Peste jumătate dintre femeile diagnosticate cu cancer de col uterin în Republica Moldova află despre boală abia în stadiile III și IV, când șansele de vindecare scad considerabil, iar tratamentul devine mult mai dificil. Anual, 300-350 de femei primesc pentru prima dată acest diagnostic, iar alte 150-160 își pierd viața. Situația rămâne îngrijorătoare, chiar dacă în ultimii ani au fost extinse programele de screening și vaccinare împotriva virusului papiloma uman (HPV).

Datele GLOBOCAN arată că Republica Moldova continuă să înregistreze valori mult peste media Uniunii Europene. Dacă în statele UE incidența este de aproximativ 10-12 cazuri la 100.000 de femei, iar mortalitatea de 3-4 cazuri la 100.000, în țara noastră femeile se îmbolnăvesc de aproape două ori mai frecvent și mor de două-trei ori mai des din cauza cancerului cervical.

Cancerul de col uterin este al treilea cel mai frecvent tip de cancer în rândul femeilor din Republica Moldova și afectează în special femeile cu vârste cuprinse între 35 și 55 de ani.

Potrivit Institutului Oncologic, aproximativ 4.200 de femei trăiesc în prezent cu acest diagnostic după ce au beneficiat de tratament specializat complex. Numai în 2024 au fost înregistrate 338 de cazuri noi, dintre care 203 au fost identificate prin intermediul screeningului.

Problema majoră rămâne însă momentul depistării bolii. Doar aproximativ 47% dintre cazuri sunt descoperite în stadiile I și II. În schimb, peste jumătate dintre paciente ajung la medici când cancerul se află deja în stadiile III sau IV.

Diferența poate fi decisivă pentru supraviețuire. În cazul unui cancer depistat în stadiul I, rata de succes a tratamentului ajunge la 80-90%. În formele avansate, aceasta scade la numai 25-40%.

Coordonatoarea Programului național de control al cancerului, Rodica Mîndruța-Stratan, explică situația prin faptul că aproximativ jumătate dintre cazuri sunt identificate încă în afara screeningului organizat.

„Femeile se adresează abia când apar simptome - sângerări neobișnuite sau dureri. În aceste condiții, boala este descoperită reactiv, nu la timp, când opțiunile sunt limitate, mai toxice și cu șanse reduse de vindecare”, menționează Rodica Mîndruța-Stratan.

Cancerul de col uterin este cu atât mai periculos cu cât, în fazele timpurii, poate evolua fără durere și fără alte semnale evidente. Șefa Unității de coordonare a implementării screeningului de col uterin din cadrul Institutului Mamei și Copilului, Diana Valuța, subliniază că tocmai lipsa simptomelor face esențială testarea periodică.

„Când medicul de familie invită pacientele la control, crește semnificativ numărul femeilor testate, iar cazurile sunt depistate în stadii tot mai incipiente, atunci când boala nu are simptome. Cancerul de col uterin nu doare și nu se manifestă până în faze avansate”, afirmă Diana Valuța.

În ultimii ani, Republica Moldova a trecut treptat de la screeningul oportunist, în care femeia ajungea la medic din proprie inițiativă sau după apariția unor probleme, la un sistem organizat, care presupune invitarea activă a femeilor la testare. Screeningul este destinat atât femeilor asigurate medical, cât și celor neasigurate.

Specialiștii avertizează că intensificarea screeningului poate determina, în primii ani, o aparentă creștere a numărului de cazuri grave. Explicația este că sunt identificate paciente care nu fuseseră investigate anterior și care aveau deja boala.

„În primii 3-5 ani de la intensificarea screeningului, se observă o creștere a numărului de cazuri grave depistate. Acest lucru se întâmplă deoarece femeile care nu au fost investigate anterior sunt diagnosticate acum”, explică Diana Valuța.

Potrivit acesteia, efectul este unul așteptat într-un program de prevenție. Pe măsură ce femeile vor fi testate periodic, iar leziunile precanceroase vor fi descoperite și tratate înainte de transformarea lor în cancer, ar trebui să scadă atât numărul formelor avansate, cât și cel al deceselor. Primele rezultate importante ar urma să devină vizibile în statistici până în 2030.

Pentru femeile la care testele indică modificări severe, procedurile prevăd investigații rapide. În cazul rezultatelor ASC-H, HSIL sau AGC, pacienta este îndrumată spre colposcopie și, dacă este necesar, biopsie, investigațiile urmând să fie efectuate în cel mult 14 zile de la primirea rezultatului.

Dacă suspiciunea de cancer se confirmă, pacienta trebuie direcționată către policlinica Institutului Oncologic în maximum șapte zile. Ulterior, tratamentul este stabilit de o echipă multidisciplinară formată din cel puțin trei specialiști.

În cazul pacientelor care ajung târziu la medic, tratamentul este mult mai dificil. În formele avansate, intervenția chirurgicală poate să nu mai fie posibilă, fiind necesară radiochimioterapia concomitentă. Unele paciente sunt diagnosticate când tumora este deja voluminoasă și s-a extins local spre organe precum vezica urinară sau rectul.

O altă problemă este traseul fragmentat al pacientei între medicul de familie, ginecolog și oncolog. Întârzierile, diferențele dintre accesul la servicii în mediul rural și cel urban, precum și lipsa unui mecanism uniform de chemare și rechemare a femeilor după un rezultat pozitiv pot întârzia diagnosticul și tratamentul.

În 2025, acoperirea prin screening citologic a ajuns la aproximativ 62%. Este un progres, însă nivelul rămâne sub ținta stabilită de Organizația Mondială a Sănătății.

OMS urmărește eliminarea cancerului de col uterin ca problemă de sănătate publică prin strategia „90-70-90”: vaccinarea împotriva HPV a cel puțin 90% dintre fete, screeningul a cel puțin 70% dintre femeile din grupele eligibile și asigurarea tratamentului pentru 90% dintre femeile diagnosticate cu leziuni precanceroase sau cancer invaziv.

Republica Moldova are însă de recuperat în special la capitolul vaccinare. Datele Agenției Naționale pentru Sănătate Publică arată că puțin peste 46% dintre fetele cu vârste între 10 și 14 ani sunt vaccinate împotriva HPV, în timp ce în rândul băieților rata este de aproximativ 4%.

Vaccinarea anti-HPV a fost introdusă în calendarul național de imunizări în 2017. Din 2021, aceasta este disponibilă pentru fete și băieți din grupa de vârstă 9–14 ani, iar din 2025 schema pentru această categorie de vârstă a fost simplificată la o singură doză. Vaccinarea a fost extinsă și până la vârsta de 26 de ani pentru persoanele nevaccinate anterior, pentru acestea fiind aplicată o schemă cu două doze.

Directorul adjunct al Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, Veaceslav Guțu, precizează că vaccinarea poate fi făcută gratuit prin intermediul medicilor de familie.

„Vaccinul contra HPV este disponibil în toate centrele de asistență medicală primară din țară, vaccinarea are loc gratuit prin intermediul medicului de familie. În prezent, în Moldova este utilizat vaccinul Gardasil 4-valent, produs în SUA, care protejează împotriva tulpinilor 6 și 11 și a tulpinilor 16 și 18, implicate în dezvoltarea cancerului de col uterin în aproximativ 70% dintre cazuri”, explică Veaceslav Guțu.

Autoritățile analizează și posibilitatea introducerii vaccinului Gardasil 9-valent, care oferă protecție împotriva unui număr mai mare de tulpini HPV.

Reticența părinților rămâne însă una dintre principalele bariere. Printre temerile invocate se numără presupusa legătură dintre vaccin și infertilitate sau reacțiile adverse severe. Specialiștii afirmă că aceste temeri nu sunt susținute de dovezi științifice și că în Republica Moldova nu au fost raportate reacții adverse severe, în timp ce vaccinul HPV este utilizat la nivel mondial de peste două decenii.

Experiența altor state arată efectul pe termen lung al imunizării. Australia, care a introdus vaccinarea HPV la nivel național în 2007, este considerată una dintre țările care ar putea elimina cancerul cervical în următorul deceniu. În Marea Britanie, în rândul femeilor vaccinate la 12–13 ani, numărul cazurilor de cancer de col uterin a scăzut cu până la 87%.

În Republica Moldova, datele arată că rata vaccinării crește odată cu vârsta. Dacă la nouă ani acoperirea este de numai 1,7%, la 15 ani aceasta depășește 50%, ceea ce sugerează că o parte dintre părinții care amână inițial vaccinarea acceptă ulterior imunizarea.

Specialiștii insistă că vaccinarea nu înlocuiește screeningul. Vaccinul poate preveni infecțiile cu principalele tulpini HPV asociate cancerului, în timp ce screeningul permite identificarea leziunilor precanceroase sau a bolii înainte de apariția simptomelor.

Prin noul Program național de control al cancerului pentru anii 2026-2030, autoritățile își propun să pună un accent mai mare pe prevenție, digitalizarea proceselor și dezvoltarea Registrului național de screening cervical, concomitent cu instruirea personalului medical și informarea populației.

Miza este reducerea numărului de femei care află despre boală atunci când aceasta este deja avansată. Cancerul de col uterin este una dintre puținele forme de cancer care pot fi prevenite în mare măsură prin vaccinare și screening, iar depistarea unei leziuni înainte de transformarea sa în cancer poate face diferența între o intervenție preventivă și un tratament oncologic complex.