Se împlinesc 84 de ani de la primul val al deportărilor staliniste din Basarabia și nordul Bucovinei

Acum 84 de ani, în noaptea de 12 spre 13 iunie, în Basarabia și nordul Bucovinei a început primul val al deportărilor staliniste. Oamenii adormiseră fără să știe că acea noapte avea să fie ultima petrecută acasă. În zorii zilei de 13 iunie 1941, trupele Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne (NKVD, pe atunci ministerul de Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste) au ridicat cu forța zeci de mii de persoane și le-au trimis în Siberia și Kazahstan, în vagoane pentru vite, scrie Teleradio-Moldova.

Tragedia s-a desfășurat în contextul anexării Basarabiei de către Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, semnat la 23 august 1939, prin care România a fost forțată să cedeze Bucovina de Nord și ținutul Herța.

Potrivit Agenției Naționale a Arhivelor, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, operațiunea de deportare în masă din noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a cuprins 18.392 persoane

„Deportările în masă fac parte din procesul de sovietizare a teritoriilor anexate. Are loc reluarea acestor metode de disciplinare, dacă vreți, și de pedepsire a țăranilor pentru ca ei să fie înfricoșați în așa fel încât să nu mai pună nicio rezistență statului, să intre în colhoz, să dea recolta statului, să dispară orice grijă față de propriile necesități; asta era dorința lui Stalin”, a declarat istoricul Igor Cașu, director al Agenției Naționale a Arhivelor, într-un interviu pentru Moldova 1.

Spre deosebire de valurile din 1949 și 1951, deportările din 1941 au fost mai dure, susține istoricul. Familiile erau despărțite, nu li se permitea să ia bunuri esențiale, iar ținta acțiunilor nu au fost doar țăranii gospodari, dar și liderii locali, primarii, funcționarii, activiștii și proprietarii de pământuri.

„În 1941 s-au despărțit capii familiilor de familii, ceea ce nu s-a întâmplat nici în 1949, nici în 1951. De aici, deportații din 1941 au avut mai multe probleme în a-și ridica o casă. Lor nu li s-a permis, prin comparație cu cei din 1949, să ia instrumente de lucru esențiale pentru a face o casă din lemn”, explică Igor Cașu.

În opinia istoricului, operațiunea din iunie 1941 a fost pregătită minuțios, în contextul în care autoritățile sovietice luau deja în calcul izbucnirea războiului:

„S-au mobilizat un număr impresionant de vagoane, 1.315, în contextul în care se aștepta războiul, dar Stalin credea că nu se va întâmpla. Totuși, se lua în considerare posibilitatea începutului războiului; trebuiau extrase elemente care puteau să organizeze acte de sabotaj, rezistență împotriva Armatei Roșii”.

Urmăriți-ne și pe canalul nostru de TELEGRAM

Igor Cașu afirmă că doar o mie din zecile de mii de deportați au fost reabilitați cu adevărat. Ceilalți s-au întors fără drepturi, fără bunuri și fără recunoaștere.

În prezent, Agenția Națională a Arhivelor păstrează 48.383 ale celor deportați. Ultimele 19.845 de dosare ale deportaților au fost transmise ieri, 11 iunie, din arhiva Ministerului Afacerilor Interne (MAI).

Din 5 iulie, lista tuturor dosarelor deportaților va fi disponibilă online, pe site-ul Agenției Naționale a Arhivelor. Toți cetățenii, indiferent de locul de trai, vor avea posibilitatea să verifice existența unui sau altui dosar fără a se prezenta fizic la sediul central al arhivei din strada Gheorghe Asachi 67B.

Accesul la dosare va fi asigurat fie printr-o cerere prealabilă la adresa electronică [email protected], fie ad-hoc prin prezentarea la Agenția Națională a Arhivelor, fără programare. De menționat că acces vor avea doar persoanele deportate sau rudele acestora, precum și cercetătorii interesați de subiect, la semnarea unei declarații pe proprie răspundere în ce privește utilizarea datelor cu caracter personal.

În această dimineață, și deputații au ținut un minut de reculegere în memoria victimelor deportărilor staliniste.