Șaptesprezece ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009: Mai multe întrebări decât răspunsuri

Astăzi se împlinesc 17 ani de la evenimentele tragice din 7 aprilie 2009, când la Chișinău s-a produs un punct de cotitură între un trecut apăsător și speranța unui viitor democratic. Pe 6 aprilie, mii de tineri au ieșit în centrul capitalei pentru a protesta față de rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie, când Partidul Comuniștilor din R. Moldova (PCRM) a câștigat aproape 50% din voturi, obținând astfel a treia oară consecutiv majoritatea în Legislativ. A doua zi, manifestațiile pașnice au degenerat în acțiuni violente, soldate cu decese, arestări și cazuri de tortură în comisariatele de poliție.

Unii manifestanți, despre care se spune că ar fi fost provocatori, au pătruns în Parlament și în Președinție, incendiind cele două clădiri. Poliția din capitală a intervenit, utilizând tunuri de apă și gaze lacrimogene, acțiuni la care protestatarii au răspuns cu un „bombardament” cu pietre. Spre seară, când situația deja se calmase, forțele de ordine au intervenit să curețe străzile de manifestanții care încă nu plecaseră acasă. Sute de tineri au fost reținuți și trecuți în comisariate prin „coridoarele morții”.

Totuși, unii tineri nu s-au mai întors acasă vii. Printre aceștia se numără Valeriu Boboc, în vârstă de 23 de ani, care a fost ucis în bătaie de către polițiști chiar în fața Guvernului. Lovitura fatală a fost aplicată de Ion Perju, condamnat în martie 2015 la zece ani de închisoare și reținut abia în septembrie 2025, în rezultatul unor percheziții la membrii rețelei „Șor”.

Alți tineri au fost găsiți fără suflare cu urme de moarte violentă, însă decesele acestora nu au fost legate niciodată oficial cu protestele din 7 aprilie.

Tensiunile au provocat distrugeri materiale estimate la 146 de milioane de lei, precum și pierderea originalului Declarației de Independență a R. Moldova și a multiple documente din Arhiva Parlamentului.

Teleradio-Moldova notează că partidele de opoziție au blocat de două ori alegerea candidatului PCRM la funcția de șef al statului, ceea ce a dus la dizolvarea Parlamentului ales la 5 aprilie 2009 și organizarea alegerilor anticipate pe 29 iulie. În urma scrutinului, comuniștii s-au plasat din nou pe primul loc, obținând 48 de mandate. Totuși, patru partide de opoziție (Partidul Liberal/PL, Partidul Liberal Democrat din Moldova/PLDM, Alianța „Moldova Noastră”/AMN și Partidul Democrat din Moldova/PDM) au obținut împreună 53 de mandate și au făcut o coaliție numită „Alianța pentru Integrare Europeană” (AIE), ceea ce le-a permis să formeze noul Guvern.

Ulterior, pe 11 septembrie 2009, președintele în exercițiu, Vladimir Voronin, și-a anunțat oficial demisia, iar Mihai Ghimpu, care deținea funcția de șef al Legislativului, a asigurat și interimatul funcției de președinte al R. Moldova.

Ce se întâmplă la 17 ani distanță

La mai bine de un deceniu și jumătate, rămân mai multe întrebări decât răspunsuri: victimele încă își caută dreptatea, iar responsabilii pentru dezordinile în masă așa și nu au fost găsiți.

Mai multe persoane au fost recunoscute în calitate de învinuiți, fiind implicate în reprimarea protestului pașnic, care s-a transformat în violențe și dezordini în masă. Potrivit Teleradio-Moldova, doar în dosarele instrumentate de Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale (PCCOCS), care a reluat urmărirea penală în noiembrie 2021, au fost condamnate 11 persoane.

R. Moldova a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cel puțin zece cauze legate de evenimentele din 7 aprilie, iar alte câteva zeci de cereri sunt pe lista de așteptare. Până acum, statul a achitat aproximativ cinci milioane de lei sub formă de despăgubiri, inclusiv în urma unor înțelegeri amiabile cu tinerii torturați.