Situația declanșată în jurul Strâmtorii Hormuz începe să producă efecte în lanț asupra piețelor globale de alimente și inputuri agricole, avertizează Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).

Economistul-șef al FAO, Maximo Torero, a declarat într-un briefing al ONU că traficul de petroliere prin Strâmtoarea Hormuz a scăzut cu peste 90% în urma escaladării tensiunilor, ceea ce afectează un coridor prin care trece aproximativ 35% din comerțul global cu petrol, o cincime din gazul natural lichefiat și până la 30% din comerțul internațional cu îngrășăminte.

Potrivit oficialului, nu este vorba doar despre un șoc energetic, ci despre o perturbare sistemică a lanțurilor agroalimentare globale. Regiunea Golfului, a explicat el, asigură aproape jumătate din comerțul mondial cu sulf, un element esențial în producția de îngrășăminte pe bază de fosfați, iar blocajele logistice riscă să afecteze direct capacitatea de producție la nivel global.

Efectele se văd deja în prețuri. FAO arată că ureea din Orientul Mijlociu s-a scumpit cu 19% într-o singură săptămână, iar prețurile din Egipt au crescut cu 28%. În paralel, costurile de transport au explodat, odată cu majorarea primelor de asigurare pentru navele comerciale în zonele de risc.

În aceste condiții, FAO estimează că prețurile globale la îngrășăminte ar putea fi cu 15-20% mai mari în prima jumătate a anului 2026, dacă situația persistă.

„Fermierii se confruntă cu un dublu șoc: inputuri mai scumpe și costuri mai mari la energie și transport”, a avertizat Torero.

Impactul se transmite direct în agricultură. Reducerea utilizării îngrășămintelor sau trecerea la culturi mai puțin intensive în inputuri ar putea duce la scăderi de randament, în special la grâu, porumb și orez, culturi esențiale pentru securitatea alimentară globală.

FAO avertizează că durata crizei va fi decisivă. O perturbare de scurtă durată ar putea fi absorbită de piețe, însă o prelungire de câteva luni ar influența deciziile de semănat pentru 2026 și ar amplifica riscurile de volatilitate pe piețele alimentare.

Cele mai vulnerabile state sunt, potrivit organizației, țări din Asia de Sud și Africa, dar și economii dependente de importuri alimentare sau de îngrășăminte, precum Egiptul sau mai multe state din Africa Subsahariană. În același timp, efectele ar putea ajunge inclusiv în marile economii agricole exportatoare, prin costuri mai mari de producție.

FAO solicită măsuri coordonate la nivel internațional: deschiderea de rute alternative de aprovizionare, evitarea restricțiilor la export și sprijin financiar pentru țările vulnerabile. Pe termen lung, organizația cere investiții în tehnologii agricole mai eficiente și reducerea dependenței de inputuri energetice.

Efectele asupra Republicii Moldova

Prețurile la îngrășăminte au crescut cu aproape 40% în luna martie, evoluție care nu reprezintă un episod izolat, ci efectul direct al crizei energetice internaționale, arată analize economice recente. Scumpirea petrolului a dus la majorarea prețului gazului natural, principală materie primă în producția de îngrășăminte, ceea ce s-a transmis rapid pe piețele internaționale și, implicit, în costurile de import ale Republicii Moldova.

Economistul Veaceslav Ioniță explică faptul că mecanismul de transmitere a șocului de preț este aproape automat.

„Corelația dintre prețul gazului și cel al îngrășămintelor este foarte strânsă, similară cu cea dintre petrol și carburanți. Ceea ce se întâmplă pe bursele internaționale se reflectă aproape direct în prețurile de import”, arată analistul.

Potrivit acestuia, în lunile februarie și martie s-a înregistrat deja o creștere medie de aproximativ 50% la îngrășăminte, cu un vârf evident în martie. Totuși, impactul asupra fermierilor nu este încă pe deplin resimțit, din cauza structurii sezoniere a importurilor.

„Aproximativ jumătate din îngrășămintele utilizate într-un an sunt importate în primul trimestru. În ianuarie prețurile au fost încă favorabile, în februarie creșterile au fost moderate, iar abia martie a adus scumpirea accentuată. Practic, doar o parte din necesar a fost cumpărat la prețuri majorate”, explică Ioniță.

Experiența anilor 2022-2023 arată însă riscurile pe termen mediu. Atunci, valoarea importurilor de îngrășăminte a urcat la 70-75 milioane de dolari, aproape dublu față de nivelul obișnuit de circa 40 milioane, fără ca acest lucru să însemne un consum mai mare. Dimpotrivă, fermierii au redus utilizarea îngrășămintelor, pe fondul prețurilor ridicate, ceea ce a afectat randamentele agricole.

Economistul avertizează că, în cazul în care actualul context internațional se menține, presiunile vor crește semnificativ în a doua parte a anului. Fermierii ar putea achita costuri suplimentare de până la 1 miliard de lei pentru îngrășăminte, în condițiile în care prețurile rămân cu aproximativ 50% mai mari decât la începutul anului.

Raportat la dimensiunea sectorului agricol, acest efort suplimentar reprezintă circa 3% din valoarea producției vegetale anuale, estimată la 30-35 miliarde lei.

„Problema nu este procentul în sine, ci faptul că aceste costuri vin direct din profit. În multe cazuri, ele pot eroda semnificativ sau chiar elimina marja de profit a fermierilor”, notează Veaceslav Ioniță.

Analistul mai atrage atenția că agricultura se confruntă simultan cu două presiuni majore: scumpirea motorinei și creșterea prețurilor la îngrășăminte. Dacă prima afectează costurile operaționale, a doua influențează direct productivitatea și nivelul recoltelor.

Pe termen scurt, situația este considerată gestionabilă, însă pe termen mediu riscurile cresc dacă prețurile rămân ridicate. Singurul factor compensator rămâne evoluția producției agricole și a prețurilor de vânzare, în funcție de condițiile climatice și de piață.

„Dacă nu apare un an agricol foarte bun sau prețuri favorabile la producție, ne putem apropia de o situație în care creșterea costurilor la îngrășăminte va eroda direct rentabilitatea agriculturii”, avertizează economistul.

În aceste condiții, potrivit expertului, efectele reale ale scumpirilor ar putea deveni vizibile în a doua parte a anului agricol, când fermierii vor resimți integral costurile majorate și impactul asupra recoltei.