Republica Moldova marchează 35 de ani de independență cu peste patru milioane de cetățeni, însă o bună parte dintre ei se află peste hotare, iar numărul celor care muncesc în țară s-a redus dramatic față de 1991. În același timp, salariile și nivelul de trai au crescut, dar economia încă nu a revenit, în termeni reali, la nivelul de acum 35 de ani. Este imaginea Republicii Moldova la aniversarea independenței, prezentată de economistul Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului IDIS „Viitorul”, la începutul trimestrului al treilea din 2026, Republica Moldova avea aproape 4 milioane 46 de mii de cetățeni cu acte în regulă. Dintre aceștia, circa 3 milioane 686 de mii sunt înregistrați pe malul drept al Nistrului, iar aproape 360 de mii - în regiunea transnistreană.

„După 35 de ani de la declarația independenței, în 2026 Republica Moldova are peste 4 milioane de cetățeni”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Cifra nu trebuie însă confundată cu numărul oamenilor care locuiesc efectiv în țară. Dintre cei aproximativ 3,686 milioane de cetățeni înregistrați pe malul drept al Nistrului, doar circa 2,343 milioane se află în Republica Moldova. Aproximativ 1,34 milioane sunt peste hotare.

Situația este și mai complexă în cazul copiilor născuți în diaspora. Ioniță susține că statisticile nu surprind întotdeauna integral această categorie, deși mulți dintre acești copii dobândesc cetățenia Republicii Moldova după ce sunt înregistrați de părinți.

„Astăzi aproape 40% dintre femeile Moldovei care nasc copii sunt peste hotare. Acești copii nu se află în Republica Moldova, dar s-au născut în familii de moldoveni și au și cetățenia Republicii Moldova, după ce au fost înregistrați la Agenția Servicii Publice”, a explicat economistul.

Luând în calcul și aceste situații, Ioniță estimează că numărul real al cetățenilor Republicii Moldova ar putea fi de aproximativ 4,133 milioane. Circa 3,683 milioane ar reveni malului drept al Nistrului, iar aproximativ 450 de mii - regiunii transnistrene.

În stânga Nistrului s-a produs, între timp, o schimbare importantă. După 2010, odată cu aprofundarea relațiilor economice cu Uniunea Europeană, tot mai mulți locuitori ai regiunii transnistrene au solicitat cetățenia Republicii Moldova. Dacă în urmă cu aproximativ zece ani aproape 224 de mii de locuitori ai regiunii nu aveau cetățenie moldovenească, în prezent numărul acestora este estimat la aproximativ 85 de mii.

Una dintre cele mai mari vulnerabilități după 35 de ani de independență rămâne însă piața muncii. În 1991, pe malul drept al Nistrului lucrau aproximativ 1,5 milioane de persoane, iar numărul pensionarilor era de circa 582 de mii. În 2026, numărul salariaților este estimat la doar aproximativ 650 de mii, în timp ce numărul pensionarilor este de circa 530 de mii.

Astfel, dacă în 1991 reveneau aproximativ 2,68 de lucrători la un pensionar, în prezent raportul a coborât la numai 1,23.

„Cu forța de muncă situația este complicată la cei 35 de ani de la obținerea independenței. În acești ani, numărul pensionarilor a crescut, iar al salariaților a scăzut”, a spus Ioniță.

Tabloul economic al celor 35 de ani este la fel de contrastant. Primii ani de după proclamarea independenței au adus o prăbușire puternică a veniturilor. În 1993, veniturile moldovenilor erau de aproape cinci ori mai mici decât în 1991. Salariile au avut nevoie de aproape două decenii pentru a recupera pierderea: abia în 2008 salariul real a depășit nivelul din 1991.

În prezent, potrivit calculelor economistului, salariile reale sunt de aproximativ 2,15 ori mai mari decât în 1991. Cu alte cuvinte, puterea de cumpărare a unui salariu este astăzi considerabil mai mare decât la începutul independenței.

S-a schimbat și structura veniturilor. În 2014, doar aproximativ 1.900 de persoane din Republica Moldova aveau salarii de peste 1.000 de euro pe lună. În 2025, numărul lor ajunsese la 122,6 mii, iar în 2026 ar urma să depășească 140 de mii. În cazul salariilor de peste 2.000 de euro lunar, numărul beneficiarilor a crescut de la aproximativ 1.400 în 2020 la 16.200 în 2025 și ar urma să treacă de 20 de mii în acest an.

Mult mai lent și-au revenit pensiile. În 1993, pensia medie ajunsese la aproximativ 20 de lei pe lună. Pentru 2026, aceasta este estimată la 4.662 de lei. Din perspectiva puterii de cumpărare însă, pensiile au reușit să depășească nivelul real din 1991 abia în 2023. Pentru anul curent, valoarea lor reală este estimată la aproximativ 120% din nivelul de acum 35 de ani.

Economia, în ansamblu, nu a recuperat încă integral terenul pierdut după destrămarea Uniunii Sovietice. Produsul Intern Brut al Republicii Moldova este estimat să depășească în 2026 valoarea de 377 de miliarde de lei, cu o creștere de cel puțin 2,2%. Raportat însă la 1991, PIB-ul din acest an ar reprezenta aproximativ 95,1% din nivelul de atunci.

„În cei 35 de ani de independență Republica Moldova nu a reușit să se întoarcă la multe performanțe pe care le-a avut cândva”, a subliniat Veaceslav Ioniță.

O situație asemănătoare se observă în industrie. Producția industrială este estimată la aproximativ 103 miliarde de lei în 2026, față de 95 de miliarde în anul precedent. Chiar și așa, aceasta ar reprezenta doar circa 82,8% din nivelul anului 1991.

După 35 de ani, bilanțul economic și social al independenței rămâne astfel unul cu două fețe: Republica Moldova are salarii reale și condiții de viață mai bune decât în primii ani de existență ca stat independent, dar are mult mai puțini salariați, o diasporă numeroasă și o economie care încă încearcă să recupereze pierderile acumulate în perioada de tranziție.

„Cu toate lipsurile pe care le are la ziua de astăzi Republica Moldova, totuși condițiile de viață, bunăstarea și infrastructura de astăzi sunt cu mult mai bune față de acum 35 de ani”, a conchis Veaceslav Ioniță.

Agricultura ar urma să înregistreze în acest an o evoluție mai bună. Producția agricolă globală este estimată la 51,6 miliarde de lei, față de 46,7 miliarde în 2025. Chiar și cu această creștere, sectorul ar ajunge la aproximativ 95% din nivelul înregistrat în 1991.