Pe 6 august, întreaga lume comemorează 80 de ani de la primul bombardament atomic din istorie. Decizia Statelor Unite ale Americii de a lansa două bombe atomice asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki, în august 1945, rămâne una dintre cele mai controversate acțiuni militare ale secolului XX. Această decizie a generat, de-a lungul anilor, o dezbatere intensă între susținătorii ideii că actul a fost unul justificat militar și cei care îl consideră un gest inuman și disproporționat, lipsit de legitimitate morală.

În timp ce al Doilea Război Mondial continua în Pacific, dar se încheiase în Europa, cu victoria Aliaților asupra Germaniei hitleriste, planurile pentru desfășurarea de bombe nucleare împotriva Japoniei au avansat, transmite Agerpres.

Orașul Hiroshima, un centru industrial cu aproximativ 350.000 de locuitori, situat la aproximativ 800 km de Tokyo, a fost selectat ca primă țintă.

După ce a ajuns la baza SUA de pe insula Tinian din Pacific, bomba cu uraniu-235, de peste 9.000 de kilograme, a fost încărcată la bordul unui bombardier B-29 modificat, botezat „Enola Gay” (după mama pilotului colonel Paul Tibbets).

Avionul a aruncat bomba - cunoscută drept „Little Boy” - la ora 8:15, în dimineața zilei de 6 august 1945, și a explodat la 2.000 de metri deasupra orașului Hiroshima, într-o explozie egală cu 12.000-15.000 tone de TNT, distrugând o suprafață de peste 8.000 de metri pătrați.

La detonare a produs o minge de foc care a atins valori ale temperaturilor de 7.000 de grade Celsius. Explozia a generat, de asemenea, unde de șoc care depășeau viteza sunetului. Aceste unde de șoc, împreună cu radiațiile eliberate, au ucis mii de oameni și au transformat Hiroshima, un oraș cu clădiri din lemn și hârtie, într-un infern feroce.

După explozie, o ploaie torențială neagră, purtând reziduuri radioactive, a provocat o contaminare pe scară largă. Cei care s-au apropiat de epicentrul exploziei în căutarea persoanelor dispărute au fost expuși la aceste radiații.

Devastarea Hiroshimei nu a provocat o predare imediată a japonezilor. La 9 august 1945, maiorul Charles Sweeney a zburat cu un alt bombardier B-29, „Bockscar”, de la Tinian. Norii groși care acopereau ținta principală, orașul Kokura, l-au condus pe Sweeney spre o țintă secundară, Nagasaki.

Dispozitivul nuclear pe care îl transporta purta numele de cod „Fat Man” și a fost aruncat la ora 11:02. Mai puternică decât cea folosită la Hiroshima, bomba a cântărit aproape 10.000 de kilograme și a fost construită pentru a produce o explozie echivalentă a 22 de kilotone de TNT. Așezarea geografică a orașului Nagasaki, în văile înguste dintre munți, a redus efectul bombei, limitând distrugerea la o zonă de circa 4.200 de metri pătrați.

Rapoartele diferă cu privire la victimele bombardamentelor, cu estimări de până la 166.000 de morți - în principal civili.

Peste 2.000 de teste nucleare au fost efectuate după 1945, contribuind la proliferarea armelor nucleare și la dezvoltarea unor arsenale mult mai puternice decât bombele care au fost aruncate asupra Hiroshimei și Nagasaki.

Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki, care au marcat sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, demonstrează puterea devastatoare a armelor nucleare. Acestea au fost singurele cazuri în care bombele atomice au fost folosite în conflicte, provocând distrugeri de neimaginat și dând naștere unui grup unic de supraviețuitori, cunoscut sub numele de „hibakusha”.

În prezent, există peste 12.000 de arme nucleare stocate pe Pământ, iar nevoia de descurajare a armelor nucleare a devenit și mai puternică. În acest context, „hibakusha”, care suferă de pe urma efectelor persistente ale bombardamentelor, continuă să transmită realitățile tragice ale bombardamentelor atomice și necesitatea vitală a abolirii armelor nucleare.

În fiecare an, la 6 august, între orele 8.00 - 8.50 (ora Japoniei), are loc Ceremonia Memorială a Păcii de la Hiroshima, în fața monumentului funerar din Parcul Memorial al Păcii, dedicată sutelor de mii de oameni care au murit în aceste bombardamente atomice și supraviețuitorilor „hibakusha”.

La ceremonie participă familiile celor decedați și ale supraviețuitorilor, oameni din întreaga Japonie dar și din întreaga lume, precum și autorități ale statului și înalți invitați din 196 de țări și teritorii.

Prima ceremonie de acest fel a avut loc în anul 1947 și a fost organizată de primarul orașului, Shinzo Hamai. Ceremonia include, de asemenea, o serie de discursuri speciale susținute de autorități ale statului precum „Declarația de Pace” și „Angajamentul pentru Pace”.