Victimele foametei din 1946 – 1947, comemorate în R. Moldova. În PMAN a fost organizată o expoziție

În R. Moldova, în cea de-a treia sâmbătă a lunii aprilie, este marcată Ziua comemorării victimelor foametei organizate din anii 1946-1947. În acest context, Agenția Națională a Arhivelor (ANA) și Guvernul R. Moldova au lansat, în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN), expoziția comemorativă „Foametea din 1946-1947, provocată de regimul sovietic: cauze, amploare și consecințe”.

Expoziția conține 11 postere tematice, precum și unul introductiv despre contextul și cauzele esențiale ale foametei, printre care se evidențiază rolul principal al factorului politic, în special al autorităților sovietice de la Moscova, dar și al celor sovietice de la Chișinău, în catastrofa umanitară care s-a soldat cu moartea a cel puțin 123 de mii persoane din cauza subnutriției și bolilor aferente și cel puțin 153 cazuri de canibalism.

Potrivit Agenției Naționale a Arhivelor (ANA), expoziția se referă la principalele aspecte ale foametei, aruncând o nouă lumină asupra protestelor în masă ale femeilor din primăvara anului 1946 care cereau în mod disperat pâine pentru a-și hrăni familiile; despre suferințele copiilor în timpul foametei, impactul foametei asupra minorității găgăuze, fenomenul măturării podurilor, a împușcării pe loc, fără nici o formalitate, a tuturor celor care încercau să treacă Prutul în România în speranța găsirii unei bucăți de pâine și multe altele.

Materialele incluse în expoziție sunt variate, de la documente pe suport hârtie la poze din epocă, hărți, grafice, toate provenite sau elaborate pe baza surselor primare din fondurile Agenției Naționale a Arhivelor, precum și, câteva, din arhiva Ministerului de Interne al Republicii Moldova.

Pe lângă expoziția din PMAN, în perioada 29 aprilie – 6 mai 2025, în toate instituțiile de învățământ general, profesional tehnic și superior va fi organizată Săptămâna Comemorării Foametei. Totodată, Ministerul Culturii a elaborat un program în cadrul instituțiilor culturale din țară: muzee, colective artistice, teatre.

Urmăriți-ne și pe canalul nostru de TELEGRAM

Primele semne că vine foametea în Moldova sovietică au fost atacurile asupra depozitelor de grâne începute la sfârșit de februarie 1946 și care au continuat până la început de iunie 1946, în total fiind înregistrate cel puțin 30, cu 3 200 de participanți, în sud, centru și nord.

Vara anului 1946 a fost deosebit de secetoasă, după ce câțiva ani la rând plouase puțin și aproape că nu căzuse zăpadă. Cu toate acestea, statul a fixat cote obligatorii la cereale atât pentru anul 1946 cât și pentru anul următor. În afară de cereale, agricultorii erau obligați să predea statului fân, floarea soarelui, cartofi, carne, lapte, brânză, lână, ouă.

Adeseori, cotele obligatorii erau colectate chiar în timpul treieratului cerealelor. După predarea unor cantități de cereale, veneau înștiințări și somații despre alte îndatoriri, până când au fost epuizate toate rezervele.

Colectările erau dirijate de Partidului Comunist și de instituțiile statului, republicane, județene și raionale. La nivel local, agenți pentru colectări erau președinții sovietelor sătești, activiștii, împuterniciții.

În baza hotărârilor autorităților locale, populația avea acces la resursele alimentare administrate de stat în funcție de „contingentul” social (ocupație, vârstă ș. a.) în care a fost încadrată de autorități.

Angajaților statului, copiilor, studenților, militarilor și altor categorii sociale li se distribuiau prin intermediul organizațiilor și instituțiilor de stat cartele, ce le permiteau deținătorilor lor să procure pâine, alimente și alte bunuri. Astfel, o parte a populației orașelor a putut să se descurce într-o oarecare măsură în noile condiții, în timp ce locuitorii satelor, având acces redus la resursele distribuite de stat, au trebuit să se descurce pe cont propriu.

Din lipsă de hrană pentru animale, agricultorii au început să sacrifice vitele, din cauza crizei alimentare elevii nu frecventau școala. Unii au încercat să treacă „fraudulos” hotarul, pentru a ajunge în România. Oamenii plecau peste hotarele republicii, prioritar în Ucraina, în căutare de produse alimentare, deplasarea antrenând zilnic, potrivit unor calcule oficiale, cinci-șase mii de persoane.

Mii de bolnavi de distrofie zăceau acasă sau prin spitale. Mulți copii au rămas orfani. Avea loc proliferarea jafurilor și a crimelor. Se furau mai ales vite, erau sustrase alimente din depozite, cantine, centre de asistență, cartele pentru pâine și pentru alte produse alimentare. Erau consemnate cazuri de canibalism, deosebit de vulnerabili fiind copiii, care erau ademeniți de necunoscuți, de vecini sau chiar de rude, pentru a fi asasinați și devorați.

Întru ajutorarea celor deosebit de slăbiți, statul a acordat împrumuturi de cereale, a deschis cantine publice și centre de spitalizare. Acțiunile instituțiilor statului nu au redresat însă situația suferinzilor în mod simțitor.

Promovată pe fundalul condițiilor climaterice nefavorabile, excepționale,  supunerea de către autoritățile sovietice a populației la rechiziții, la predarea cotelor obligatorii de cereale și alte produse agricole, numeroase taxe și impozite a avut drept urmare foametea în masă, fiind înregistrate cel puțin 400 mii de cazuri de distrofie (inaniție), dintre care cel puțin 123 mii s-au soldat cu decese. Alte efecte colaterale ale foametei în masă au fost criminalitatea sporită, climat social dominat de frică, incertitudine, suspiciune, competiție dură pentru supraviețuire și cel puțin 151 cazuri de canibalism înregistrate oficial.

Mulți moldoveni au fost executați atunci când încercau să treacă Prutul, din RSSM în România, în timpul foametei organizate. Trebuie spus că, în 1946-47, în medie satele din Moldova au pierdut circa 10 la sută din populație. Cel mai grav a fost afectat sudul republicii. Unele localități găgăuze au pierdut până la jumătate din locuitori. Datele referitoare la amploarea acestei tragedii umane au fost secretizate.