IMAGINI DIN ARHIVĂ. Victimele foametei organizate din anii 1946 – 1947, comemorate în R. Moldova

În R. Moldova, în cea de-a treia sâmbătă a lunii aprilie, este marcată Ziua comemorării victimelor foametei organizate din anii 1946-1947. Agenția Națională a Arhivelor (ANA) a lansat expoziția „Foametea din anii 1946–1947 în RSS Moldovenească. Documente scrise și vizuale din arhivă”. Potrivit documentelor prezentate, foametea din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) a fost de zece ori mai devastatoare decât în Rusia și de 5 ori decât în Ucraina.

Foametea sovietică din anii 1946–1947 a răpus viața a cel puțin un milion de persoane, fiind cea mai cumplită în RSS Modovenească.  Potrivit documentelor de arhivă, foametea din RSS Moldovenească a fost de zece ori mai devastatoare decât în Rusia și de 5 ori decât în Ucraina.

„Regimul a recunoscut faptul că, în total, nu mai puțin de 400 000 de persoane au suferit acut de foame, dintre care cel puțin 123 mii au murit, înregistrându-se și nu mai puțin de 151 de cazuri de canibalism. De aceea, foametea postbelică din RSS Moldovenească reprezintă cel mai  traumatizant fenomen din istoria recentă a ţării, mai cumplit decât deportările în masă după numărul de vieți omenești pierdute în timp de pace. Un număr impunător de documente de arhivă indică asupra factorului politic ca declanșator al cataclismului social și al dezastrului umanitar care a urmat”, scrie Agenția Națională a Arhivelor.

Primele semne că vine foametea în Moldova sovietică au fost atacurile asupra depozitelor de grâne începute la sfârșit de februarie 1946 și care au continuat până la început de iunie 1946, în total fiind înregistrate cel puțin 30, cu 3 200 de participanți, în sud, centru și nord.

Vara anului 1946 a fost deosebit de secetoasă, după ce câțiva ani la rând plouase puțin și aproape că nu căzuse zăpadă. Cu toate acestea, statul a fixat cote obligatorii la cereale atât pentru anul 1946 cât și pentru anul următor. În afară de cereale, agricultorii erau obligați să predea statului fân, floarea soarelui, cartofi, carne, lapte, brânză, lână, ouă.

Adeseori, cotele obligatorii erau colectate chiar în timpul treieratului cerealelor. După predarea unor cantități de cereale, veneau înștiințări și somații despre alte îndatoriri, până când au fost epuizate toate rezervele.

Colectările erau dirijate de Partidului Comunist și de instituțiile statului, republicane, județene și raionale. La nivel local, agenți pentru colectări erau președinții sovietelor sătești, activiștii, împuterniciții.

În baza hotărârilor autorităților locale, populația avea acces la resursele alimentare administrate de stat în funcție de „contingentul” social (ocupație, vârstă ș. a.) în care a fost încadrată de autorități.

Angajaților statului, copiilor, studenților, militarilor și altor categorii sociale li se distribuiau prin intermediul organizațiilor și instituțiilor de stat cartele, ce le permiteau deținătorilor lor să procure pâine, alimente și alte bunuri. Astfel, o parte a populației orașelor a putut să se descurce într-o oarecare măsură în noile condiții, în timp ce locuitorii satelor, având acces redus la resursele distribuite de stat, au trebuit să se descurce pe cont propriu.

Din lipsă de hrană pentru animale, agricultorii au început să sacrifice vitele, din cauza crizei alimentare elevii nu frecventau şcoala. Unii au încercat să treacă „fraudulos” hotarul, pentru a ajunge în România. Oamenii plecau peste hotarele republicii, prioritar în Ucraina, în căutare de produse alimentare, deplasarea antrenând zilnic, potrivit unor calcule oficiale, cinci-șase mii de persoane.

Mii de bolnavi de distrofie zăceau acasă sau prin spitale. Mulți copii au rămas orfani. Avea loc proliferarea jafurilor și a crimelor. Se furau mai ales vite, erau sustrase alimente din depozite, cantine, centre de asistență, cartele pentru pâine și pentru alte produse alimentare. Erau consemnate cazuri de canibalism, deosebit de vulnerabili fiind copiii, care erau ademeniți de necunoscuți, de vecini sau chiar de rude, pentru a fi asasinați și devorați.

Întru ajutorarea celor deosebit de slăbiți, statul a acordat împrumuturi de cereale, a deschis cantine publice și centre de spitalizare. Acțiunile instituțiilor statului nu au redresat însă situația suferinzilor în mod simțitor.

Promovată pe fundalul condițiilor climaterice nefavorabile, excepționale,  supunerea de către autoritățile sovietice a populației la rechiziții, la predarea cotelor obligatorii de cereale și alte produse agricole, numeroase taxe și impozite a avut drept urmare foametea în masă, fiind înregistrate cel puțin 400 mii de cazuri de distrofie (inaniție), dintre care cel puțin 123 mii s-au soldat cu decese. Alte efecte colaterale ale foametei în masă au fost criminalitatea sporită, climat social dominat de frică, incertitudine, suspiciune, competiție dură pentru supraviețuire și cel puțin 151 cazuri de canibalism înregistrate oficial.

„Delirul blajinilor” este un documentar despre foametea postbelică, realizat de Moldova-film, care conține mărturisiri cutremurătoare despre foametea din 1946-47 din RSS Moldovenească, inclusiv și despre cazuri de canibalism. Agenția Națională a Arhivelor a publicat filmul documentar, în ajunul zilei comemorării victimelor foametei organizate despre care a început să se vorbească tot mai mult în ultimii ani.

Mulți moldoveni au fost executați atunci când încercau să treacă Prutul, din RSSM în România, în timpul foametei organizate. Trebuie spus că, în 1946-47, în medie satele din Moldova au pierdut circa 10 la sută din populație. Cel mai grav a fost afectat sudul republicii. Unele localități găgăuze au pierdut până la jumătate din locuitori. Datele referitoare la amploarea acestei tragedii umane au fost secretizate.

Urmăriți-ne și pe canalul nostru de TELEGRAM

Mai multe documente de arhivă la acest subiect găsiți AICI.

În aprilie 2022, Parlamentul R. Moldova a votat instituirea Zilei comemorării victimelor foametei organizate din anii 1946-1947, contribuind astfel la recunoașterea adevărului istoric, lucru important, spun autoritățile, prin restabilirea memoriei colective a poporului nostru.