GALERIE FOTO/ 34 de ani de la primul „Pod de flori”, când cele două maluri de Prut s-au reunit pentru câteva ore
Astăzi se împlinesc 34 de ani de la primul „Pod de flori”. Atunci, pentru prima oară după 45 de ani, cetățenilor de pe cele două ale maluri ale Prutului li s-a permis, timp de șase ore, să treacă râul fără pașaport și viză, pentru a ajunge în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) și invers.
Pe 6 mai 1990, de-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut au fost create opt puncte de trecere: Miorcani - Pererita, Stânca - Costeşti, Iaşi - Sculeni, Ungheni - Pod Ungheni, Albiţa - Leuşeni, Fălciu - Ţiganca, Oancea - Cahul şi Galaţi - Giurgiuleşti. După această acţiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil.
Potrivit Agerpres, la ora 12:00, ora oficială a Bucureştiului, devenită şi ora oficială a Chişinăului, un sobor de preoţi a oficiat un Te Deum, după care clopotele tuturor bisericilor din stânga şi din dreapta Prutului au răsunat, pentru prima dată, după decenii, împreună.
Apoi, din cea mai nordică aşezare de pe harta României, de la Miorcani şi de-a lungul întregului curs, apele Prutului au primit ofranda de flori, dăruită de cei prezenţi într-un gest simbolic.
Urmăriți-ne și pe canalul nostru de Telegram
Ulterior, a urmat momentul de vârf al acțiunii - trecerea Prutului, întâlnirea dintre participanţi devenind o adevărată sărbătoare a cugetului şi simţirii tuturor celor prezenţi. Primul care a traversat în 1990 Prutul a fost regretatul poet Grigore Vieru, pe o barcă de cauciuc.
„Era o tensiune emoţională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alţii şi se regăseau după ani şi ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă şi a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniţi. Aveau mari emoţii şi nu îndrăzneau să facă nici o mişcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit şi ceilalţi. S-au întâlnit toţi la mijlocul Prutului şi au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut şi nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioşi astăzi cei care ironizează Podul de flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei”, avea să-şi amintească poetul într-un interviu realizat în mai 2008.
La un an distanță, pe 16 iunie 1991, a avut loc cel de-al doilea „Pod de Flori”, organizat pentru a-i întâmpina pe cei o mie de locuitori din fosta RSSM, care au pornit în marş din Chişinău spre Bucureşti pentru a cere unirea Basarabiei cu România. Astfel, începând cu ora 10:00, aceştia au trecut pe jos podul pe calea ferată, fiind întâmpinaţi cu flori de locuitorii din România.
